România pe vremea Balaurului Bondoc

 Acum aproximativ 70 de milioane de ani, Transilvania era aşezată altfel, rotită cam la 90 de grade în sens invers acelor de ceasornic, iar Haţegul era mai la est decât Alba.

Asta pentru că bucata de ţară căreia acum îi spunem „Ardeal" stă pe o placă tectonică împinsă din direcţii diferite, îndesată, şi care s-a rotit şi ridicat continuu, până când a ajuns aşa cum o cunoaştem în ziua de astăzi. În zonele de întâlnire cu celelalte plăci tectonice, pământul s-a încruntat şi a început să scuipe foc, iar pe hartă răsărea un nou lanţ de vulcani, cel mai mare de pe continent: tocmai se năşteau Carpaţii.

Podişul Transilvaniei de acum era aproape în întregime acoperit cu apă, partea de uscat – câteva insule – fiind înţesată de râuri. Cursul inferior al acestora, în zonele unde apele se îmblânzeau şi, din când în când, inundau câmpiile, s-au păstrat cele mai importante fosile de dinozauri. Pe insulele apărute, Balaurul Bondoc vâna ierbivori pitici, botezaţi după zeci de milioane de ani „Zalmoxes".

Uriaşii din lumea piticilor

Cerul era stăpânit de o fiară care îşi survola prada nestingherită. „Pterozaurul gigant descoperit la Sebeş era înalt cam cât două etaje, mai mare decât o girafă, cu capul de vreo doi-trei metri. La dimensiunile lui nu era ameninţat de niciun fel de prădător, astfel încât am putea spune că mai degrabă îşi culegea victimele, după ce plana deasupra lor", spune paleontologul Matei Vremir, cel care a descoperit dovada că un astfel de monstru a existat cândva pe teritoriul ţării noastre.

Perioada descrisă este sfârşitul Cretacicului, început acum 145 de milioane de ani şi încheiat acum 65 de milioane de ani, şi coincide aproximativ cu sfârşitul dinozaurilor. Pământul încă se zguduia sub tropotele sauropozilor, acei giganţi cu capul mic, gâtul şi coada lungă, şi care în această parte a lumii măsurau 20 de metri în lungime.

Ţara fosilelor

Mult timp s-a crezut însă că pe aceste insule trăiau doar dinozauri pitici, care au scăzut în dimensiune din cauză că habitatul lor era restrâns. „Sauropodul şi pterozaurul gigant din Sebeş sunt dovada faptului că în această parte a Europei nu trăiau doar animale pitice, aşa cum se presupunea", mai spune Matei Vremir, care a descoperit, împreună cu dr. Zoltan Csiki de la Bucureşti, şi o vertebră de sauropod.

Confirmarea şi catalogarea fosilei va fi obţinută în noiembrie după ce osul va fi comparat de specialişti cu cele ale tuturor tipurilor de sauropozi existente. Potrivit lui Vremir, în România există trei locuri în care se sapă după oase de dinozaur: Haţeg (Hunedoara), Sebeş (Alba) şi Cornet (Bihor).

„La Haţeg se sapă de 115 ani şi s‑au găsit depozite importante de fosile. Sunt însă convins că, dacă s-ar fi săpat de tot atâta timp, şi la Sebeş s-ar fi găsit cel puţin tot atâtea", e de părere paleontologul. În ceea ce priveşte Cornetul, acolo, într-un zăcământ de bauxită, au fost găsite aproximativ 10.000 de oase, majoritatea vertebre.

Descoperiri uluitoare

Se pare că în zona Sebeşului, în care a fost găsit Balaurul Bondoc, pterozaurul gigant, sauropodul şi numeroase alte exemplare, era străbătută de un astfel de râu. În acest loc, paleontologii au descoperit peste 20 de situri noi, care mai de care mai bogat în fosile. Descoperirea pterozaurului a fost o noutate, pentru că oasele acestui tip de vietate erau foarte subţiri şi se degradau uşor.

„Am aproximat că vertebra aparţine unei rude apropiate a Quetzacoatlus-ului american, zburătoare cu 11 metri în anvergura aripilor. Doar că al nostru are 16 metri. Deocamdată poartă numele de Pterodactilul de Sebeş. Avea gâtul foarte lung. Lăţimea vertebrei este de 26 de centimetri. Şanse sunt ca anvergura aripilor să depăşească 16 metri", consideră expertul.

Muzeu al dinozaurilor

Potrivit lui Matei Vremir, românii au început discuţii cu cei de la Muzeul American de Ştiinţe ale Naturii, cu care doresc să facă unele schimburi de exponate, astfel încât să se prezinte şi la noi schelete întregi sau reproduceri ale unor dinozauri celebri.

"Sauropodul şi pterozaurul gigant din Sebeş sunt dovada faptului că în această parte a Europei nu trăiau doar animale pitice, aşa cum se presupunea." Matei Vremir, paleontolog

Timpul.md a publicat o mică galeria foto despre cum ar fi putut arăta „Balaurul bondoc"

Dinozaurul a fost descoperit de cercetătorii români de la Universitatea Bucureşti, în colaborare cu cei de la Universitatea Columbia din New York. Acesta avea gheare ca nişte coase, pe care le folosea pentru a eviscera animalele care îi cădeau pradă.
Aceştia fac referire la descoperirea descrisă în prestigioasa publicaţie Proceedings of the National Academy of Sciences.

“Nu există dovezi că ar fi avut aripi sau că ar fi scuipat foc. Însă prădătorul carnivor care a terorizat România cu aproximativ 80 de milioane de ani în urmă se aseamănă foarte mult cu dragonii mitologici”, scriu jurnaliştii britanici de la The Guardian,

Exemplarul descoperit măsoară doar 2,1 metri lungime. Paleontologii au dedus că a avut picioare scurte şi muşchi foarte puternici, aşa că i-au dat dinozaurului numele de balaurul bondoc.

“Balaurul reprezintă o specie cu totul nouă de dinozauri, foarte diferită de cele pe care le-am descoperit până în prezent”, a declarat Stephen Brusatte de la Universitatea Columbia din New York, co-autor al lucrării. “Balaurul se poate să fi fost el mai mare prădător din ecosistem”, a spus şi Zoltán Csiki de la Universitatea Bucureşti, de asemenea co-autor al studiului.

“În comparaţie cu velociraptorii, balaurul era mai degrabă un kickboxer decât un alergător de viteză. Se poate să fi fost capabil să doboare prăzi mai mari ca el, precum mulţi prădători din prezent”, a mai spus Brusatte.

Sursa: Adevarul.ro