Romnia, sondajele si generalul iarna

"In privinta incertitudinilor legate de stocarea gazelor naturale in Ucraina, Comisia UE a recomandat statelor membre sa se pregateasca mai bine pentru perioada de iarna si sa-si asigure depozitele de gaze naturale din toate sursele disponibile”…
(iulie 2009)

Nimic nou pe frontul de Est? Si da, si nu. Vizele pentru cetatenii romani raman in vigoare, chiar daca Romania nu a fost implicata in evenimentele din 7 aprilie, divizarea societatii este evidenta si puternic ilustrata de sondaje, ambiguitatea „noilor democrati” mentine suspansul legat de viitorul politic al RM, iar fermitatea declaratiilor Opozitiei arata, probabil, ca cele trei partide de extractie liberala se pregatesc inclusiv pentru… anticipatele din 2010!

Nevinovata, dar tot vinovata!
In cadrul unei conferinte de presa, procurorul general al RM anunta ca „Romania, ca stat, nu a participat la protestele din 7 aprilie”. Asa sa fie! Dar teatrul absurdului continua la Chisinau. Caci toate masurile luate impotriva Romaniei – regimul de vize, expulzarea ambasadorului, acuzele de subminare a statalitatii – s-au bazat pe asa-zisa implicare a Bucurestiului in evenimentele din 7 aprilie. Care implicare, iata, nu mai e! Si atunci, de ce nu se ridica vizele? De ce, daca Romania nu e vinovata, ea ramane, totusi, vinovata? Raspunsul e simplu. Bucurestiul a fost deja desemnat drept inamic al Chisinaului si, indiferent de „probe” – cine se mai incurca in ele?! -, va ramane asa. Cel putin, pana la alegeri. Recenta iesire publica a presedintelui Voronin, potrivit caruia politicienii care numesc limba moldoveneasca drept romana „scuipa nu doar in Constitutia tarii, dar si in propriii lor parinti”, nu face decat sa confirme asa ceva. Invocarea radicala si agresiva a „limbii moldovenesti” de catre un presedinte al RM nu are conotatii lingvistice, ci geopolitice: este un semnal foarte clar ca tensiunea pe relatia Chisinau-Bucuresti este tot ridicata.

Consecintele lui 7 aprilie sunt vii
Indiferent de aspectele juridice ale lui 7 aprilie, consecintele sociale si politice sunt pregnante. Evenimentele de atunci au fost deja expresia unei falii la nivelul societatii, dar iesirea in strada si tot ce a urmat nu au facut decat sa adanceasca ruptura. O ruptura care nu e (doar) generationala, asa cum se insinueaza grabit. ?ine si de educatie, de geografie, de apartenenta etnica, de expunerea la Occident sau Rusia etc. Ultimul BOP nu face decat sa confirme scindarea. La intrebarea legata de necesitatea alegerilor anticipate, 47% spun da, 41% – nu. Tot in procente relativ egale este evaluata si corectitudinea alegerilor din 5 aprilie: 42,6% – nu, 42,4% – da. Manifestarile din 7 aprilie „au fost justificate” pentru circa 40% dintre respondenti, pentru 45% – nu. Si raspunsurile la intrebarea legata de „ce s-a petrecut cu adevarat acolo” indica – in ciuda variantelor de raspuns nu tocmai fericite prin ambiguitatea formularii – aceeasi diviziune. Egalitatea este consemnata si cand se identifica „principalul vinovat pentru cele intamplate”: acelasi procent are si PCRM, si Opozitia.

Strada intra in cabina de vot
Ce rezulta de aici? Ca atmosfera de diviziune sociala care va marca alegerile din 29 iulie sugereaza deja ierarhiile politice. Nu doctrinele sau discursurile docte, ci atitudinea fata de 7 aprilie si tot ce a urmat ulterior configureaza intentia de vot. Nici Opozitia, nici PCRM nu vor putea sari peste propriul bazin atitudinal, configurat dupa iesirea in strada. Pentru ambii actori politici, ajunge undeva la 40%. Asta nu inseamna voturi explicite pentru comunisti sau Opozitie – inseamna doar repartitia atitudinilor, tendintelor si latentelor din societate in acest moment. Pentru a deveni vot, acestea trebuie identificate si accesate. Aici e miza reala a alegerilor din 29 iulie. Orice iesire in decor de pe aceste culoare electorale inseamna ratarea activarii „electoratului latent”. E semnificativ, din acest punct de vedere, ca partidul din Opozitie care mentine in sondaje tendinta crescatoare este tocmai acela ce nu a trimis niciun semnal de ambiguitate in ceea ce priveste vectorul sau politic si nu s-a risipit in teme secunde. „Ispita centrului”, la care nu a putut rezista unul dintre cele trei partide, risca sa-i diminueze aplombul electoral – e naiv sa crezi astazi ca a dezbate rational statutul minoritatii ruse din RM si a acuza PCRM de „invrajbire etnica” poate aduce voturi. Omeneste, efortul o fi salutar; electoral vorbind, e pierdere de vreme. Cu referire la al treilea membru al troicii liberale, in ciuda faptului ca ambiguitatea electoratului sau este cea mai pregnanta, nu avem nimic cert. Si asta pentru ca datele furnizate de catre gestionarii BOP sunt calculate pe total esantion. Daca raportam procentele doar la populatia care a declarat intentie de vot, procentul din dreptul fiecarui partid creste. Daca se adauga aici marja de eroare a sondajului, se poate conchide ca nu exista argumente statistice pentru a declara astazi AMN in afara parlamentului… In ceea ce priveste PCRM, partidul si-a atins limita de crestere si nu poate mai mult, indiferent de eforturile pe care le va face in campanie. De remarcat, insa, ca partidul a stiut de la inceput pe ce mizeaza si ce public-tinta are. A actionat fara scrupule si fara niciun efort de pastrare, macar, a aparentelor. A stors tot ce se putea. Mai ramane PDM…

Cine intra in parlament si ce va face acolo?
Vom avea, cel mai probabil, cinci partide in Parlament. Fostul spicher a trecut cu arme – si bagaje? – intr-o tabara opusa celei in care se afla la 7 aprilie. Si de aici ambiguitatea pozitiei sale. PDM este acum acel partid care culege voturile nu centriste, ci, vorba liderului sau – „criptocomuniste”. Deocamdata, prin bazinul electoral, partidul este mai aproape de comunisti decat de Opozitie. Mai mult, declaratiile ambigue relativ la o coalitie cu PCRM nu fac decat sa mareasca suspansul. Consecinta? Reticenta fireasca a celor trei partide liberale fata de „noii democrati” care nu au trecut, deocamdata, testul „votului de aur”.

Ce va urma? In conditiile mentinerii radicalismului anticomunist al Opozitiei si a numarului insuficient de mandate acumulat de PCRM, singurul „aliat” – natural sau nu – ramane PDM. In cazul „saltului mortal al lui Marian Lupu”, adica scenariul „executivul la PCRM – presedintia la PDM”, nimic esential nu se va modifica la Chisinau. Si asta nu pentru ca unii membrii ai PDM – oameni remarcabili, multi dintre ei – nu ar dori asta. Ci pentru ca nu vor putea. Structura si tehnologia Puterii din RM vor ramane neschimbate, chiar daca occidentalii vor beneficia acum de parteneri mai agreabili de dialog. In ceea ce priveste Opozitia, un asemenea scenariu nu e ideal, dar nu ii este complet nefavorabil pe termen mediu. In conditiile in care electoratul nu ii va da votul pentru a guverna, compromisurile nu au niciun rost. Fara majoritate parlamentara ferma, fara televiziuni, fara garantii financiare clare din partea Occidentului, liberalii isi pot permite statutul de Opozitie si dupa alegeri (comunistii, nu!). Contextul international nu este deloc favorabil, mai ales in conditiile in care „generalul iarna” se va alatura crizei economice si va lovi RM cel putin in timpul urmatoarei crize a gazelor rusesti. Anticipatele vor fi tot mai greu de evitat.