Este limpede că triumviratul internațional Rusia, Statele Unite și Uniunea Europeană, a forțat o înțelegere între socialiști și pro-europeni, care se susțin reciproc, după ce au căzut de acord asupra unor concesii.
Doar că, binomul Maia Sandu/Igor Dodon se ferește ca dracul de tămâie să spună, cu subiect și predicat, care au fost termenii înțelegerii agreate între PSRM și ACUM, pentru a înlătura Partidul Democrat de la putere. Nu știm ce au discutat rușii, americanii și europenii, cu Dodon, cu Maia Sandu și cu Andrei Năstase. Până unde au mers concesiile reciproce?
Constat că primul cost politic a apărut, Putin a recunoscut într-un material video că cele două partide din blocul ACUM sunt, doar cu numele, prooccidentale. De aici.
În politică, mai devreme sau mai târziu, totul are un preț.
Se pare, că, federalizarea statului moldovean, agreată de Federația Rusă, a făcut parte din negocieri. Prea repede a a părut susținerea oferită de Putin pentru guvernul condus de Maia Sandu. Dar se știe, Rusia nu oferă niciodată nimic de pomană!
Prețul pentru înlăturarea lui Plahotniuc de la putere îl reprezintă menținerea trupelor ruse pe teritoriul Republicii Moldova până în anul 2040. Adică 20 de ani de acum încolo.
Explic despre ce e vorba. În februarie 2019, la Conferința de Securitate de la München, președintele Dodon a prezentat conceptul de federalizare a Republicii Moldova, pe care l-a numit „Pachetul comprehensiv pentru Moldova”. În documentul prezentat acolo, printre elementele care țin de participarea transnistrenilor în toate structurile de stat moldovene și dreptul lor de veto în aceste structuri, se arată că trupele ruse vor staționa în Republica Moldova până în 2040. De aici.
Asta este adevărata miză care se joacă în acest moment între Prut și Nistru – controlul politic și strategic al Republicii Moldova pentru 20 de ani de acum încolo, până în anul 2040. Asta a vrut Dodon să introducă și în parteneriatul de colaborare al socialiștilor cu Partidul Democrat din Moldova. Din înregistrare video făcută publică se vede (și se aude) cum Igor Dodon îi dictează unui apropiat al lui președintelui Partidului Democrat din Moldova termenii pe care îi convenise anterior cu vicepremierul rus Dmitri Kozak, de federalizare a statului moldovean. De aici.
De aici și tensionarea jocului politic moldovenesc și apariția acestei crize constituționale. Pentru că nu e vorba de cine se va afla la butoanele guvernării, Maia Sandu, Andrei Năstase ori Pavel Filip, este vorba de plasarea statului moldovean sub umbrela rusă. Este vorba despre ancorarea Basarabiei în zona lumii ruse, așa-numitul „russkii mir”.
De aici pleacă blocajul juridic în care se află clasa politică moldoveană. Un blocaj juridic care a oprit, pentru moment, transformarea unor scenarii în realitate.
Se spune că intervenția Comisiei de la Veneția va rezolva criza politică din Republica Moldova. Este parțial adevărat. Doar că, juriștii internaționali nu se pot transforma într-un organ suprastatal pentru o Curte Constituțională națională, deci Comisia de la Veneția nu poate invalida deciziile luate de înalții judecători moldoveni. Blocajul juridic poate fi rezolvat în plan intern dacă interesele de securitate ale României și Ucrainei vor fi conta pentru triumviratul marilor puteri.
În Moldova, deocamdată, beligerații locali se încăpățânează să rămână în tranșeele lor politice. E bine, nu se iau de piept și nu au trecut la manifestații violente. Probabil s-a înțeles că Moldova e doar un câmp de experimente.
La București și Kiev se știe că jucătorii adevărați nu sunt în Moldova. Acesta este motivul pentru care președintele Iohannis a trimis o scrisoare către Consiliul European și Comisia Europeană cu privire la situația din Republica Moldova, în care le cere să găsească urgent, o soluție la criza politică din vecinătatea Uniunii Europene. Ei trebuie să spună, cu subiect și predicat, dacă își doresc prezența Federației Ruse pe Prut.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
