Sandu Grecu: Actuala guvernare are o datorie fata de Teatrul Satiricus

publicat în Interviu pe 3 Februarie 2010, 19:32

Zilele acestea, Sandu Grecu, director artistic si prim-regizor al Teatrului municipal „Satiricus I. L. Caragiale”, tot el si presedinte al Uniunii Teatrale din Moldova, implineste 50 de ani. I-am solicitat un interviu, propunandu-ne initial sa discutam despre teatru si problemele acestuia, dar, asa cum se intampla pe la noi, ne-am pomenit dialogand despre viata politica.

- Domnule Grecu, la varsta pe care o aveti, ati reusit sa obtineti mai multe realizari. Cu care dintre ele va mandriti?

- Flaubert spunea ca omul de arta de abia incepe a crea la varsta de 50 de ani. Pana atunci, el acumuleaza. Iata de ce cred ca cea mai mare realizare a mea, dar si a noastra, a tuturor, este normalitatea in care ne-am pomenit, odata cu venirea la putere a Aliantei pentru Integrare Europeana. Aceasta schimbare in politica R. Moldova ma bucura mult. Ea marcheaza o noua etapa in activitatea mea de creatie, pentru ca, de azi inainte, nu ma voi mai gandi ca maine-poimaine Teatrul „Satiricus” va fi inchis, asa cum eram amenintati in cei opt ani de guvernare comunista.

- Ce nu va putea ierta, inainte de toate, regimul Voronin?

- N-ai privit spectacolele noastre? „Satiricus” era pentru ei o adevarata sperietoare. Ii speria chiar si ceea ce e scris pe frontispiciul institutiei: „Patria mea este limba romana”. Odata, trecand intamplator pragul teatrului nostru (participa la o intrunire, sala fiind arendata), Victor Stepaniuc s-a exprimat in felul urmator: „Acesta nu-i teatru, ci un cuib de nationalisti”. Alta data, inainte de a veni la teatru, primarul interimar de atunci, Veaceslav Iordan, a fost preintampinat de Voronin: „Ia seama, ca acolo totul e in negru”. Iordan, naiv din fire, imi zice: „Da’ unde a vazut el ca aici totul e negru? Iaca, eu ma uit si vad ca peretii sunt luminosi”. Iordan n-a inteles sensul frazei lui Voronin, dar pentru mine a insemnat un compliment. Spectacolul „O scrisoare pierduta”, cu acel Dandanache, alias Voronin, in care se juca hora comunista, a fost o adevarata bomba pentru ei. Ministrul Culturii de atunci, Veaceslav Madan, a incercat de cateva ori sa scoata spectacolul din repertoriu, dar nu a reusit. Asa cum nu le-a reusit nici in cazul Galei laureatilor Teatrului „Satiricus”, in cadrul careia am promovat mai multi tineri politicieni, inclusiv pe actualul primar al Chisinaului, Dorin Chirtoaca.

- Ce a mai obtinut in acesti ani Teatrul… anticomunist „Satiricus”?

- A castigat lucrul cel mai de pret - mii de spectatori. Este astazi, fara sa exagerez, cel mai popular teatru din R. Moldova. Este teatrul care a jucat in intreaga Europa, inclusiv o parte din Asia, precum si in America. Din pacate, Teatrul „Satiricus” n-a castigat niciodata atentia celor care au guvernat. Cu toate ca noi am promovat intotdeauna valorile nationale, am fost mereu marginalizati. Si de unii, si de altii.

- Ce aveti in vedere atunci cand faceti asemenea afirmatii?

- „Pacatele” noastre se trag de mai demult. Inca inainte de venirea comunistilor la putere, Lucinschi, de exemplu, nu ne-a putut ierta faptul ca, in alegerile prezidentiale, l-am sustinut pe Mircea Snegur, Voronin - ca, in cele locale, am fost alaturi de Serafim Urecheanu, iar mai tarziu - de Dorin Chirtoaca. In timpul protestelor din 2002, am jucat spectacole in piata, iar in timpul razboiului de pe Nistru - in transee. Mai mult, actorul nostru Igor Mitreanu a luptat in 1992 cu arma in mana. La cei 43 de ani ai sai, el nu s-a ales nici cu o distinctie. Dar el a fost aplaudat la Madrid, Barcelona, Stockholm, Frankfurt, dincolo de ocean, precum si in multe alte tari ale lumii. Din 1994 incoace, actorilor nostri nu li s-a dat barem un titlu onorific. Abia acum, de Ziua actorului, presedintele interimar Mihai Ghimpu i-a conferit lui Mihai Curagau „Ordinul de Onoare”.

- Apropo de domnul Ghimpu. Ziarele il critica pe presedintele interimar ca imparte distinctii in stanga si-n dreapta.

- Dar inca n-a ajuns randul celor de la Teatrul „Satiricus”. Mereu ni se spune ca suntem multi. Este adevarat. Dar actorii nostri merita sa le fie restituite restantele din anii trecuti. Ion Diviza, Valentin Delinschi, Igor Mitreanu, Vasile Casu, Ludmila Gheorghita, Elena Oleinic, Lilia Cazacu, care au fondat teatrul, risca sa ajunga la pensie fara a fi rasplatiti cu un titlu onorific. Dar multi dintre acestia au in palmares zeci de roluri in teatru. Ei au jucat pe baricade si intotdeauna au dat dovada de verticalitate. Si atunci, de ce sa-l criticam pe Ghimpu ca imparte medalii, in timp ce, in cei opt ani ai regimului Voronin, am fost calcati in picioare?

- De ce credeti ca ati fost marginalizati tot timpul?

- Motivul este simplu - nu ni s-a iertat pozitia noastra civica. Vreti, nu vreti, „Satiricus” este o „Taganka”. Este un colectiv monolit. Este imposibil sa-l dizolvi, sa bagi intrigi in el. „Satiricus” nu se da la provocari, cu toate ca a fost hartuit de mii de ori. Pe scurt, motivul a fost politica repertoriala si pozitia noastra civica.

- Situatia politica s-a schimbat. Ce credeti despre actuala guvernare?

- Am tot respectul pentru presedintele interimar Mihai Ghimpu, pentru premierul Vlad Filat, pentru Serafim Urecheanu. Filat are, in fond, o echipa buna, de profesionisti, dar in guvern mai sunt si ministri care palesc la acest capitol. Algoritmul ne-a jucat festa si este o mare problema pentru Vlad Filat. Un guvern in baza de algoritm poate fi doar intr-o tara unde exista cultura politica. Un ministru, daca a fost propus de un partid, trebuie sa ridice ratingul acestuia pentru viitoarele alegeri. Or, la noi, uneori, cineva ajunge ministru pentru ca este neam, cumatru, prieten sau partener de afaceri cu unul dintre demnitari. Lui ii este in cot de partidul care l-a promovat si sta frumos in fotoliu, vorba domnului prim-ministru, cu telefon mobil, cu secretara, cu masina la scara.

- Ce nu va place, bunaoara, in activitatea Ministerului Culturii?

- Ma deranjeaza faptul ca acolo nu au loc remanieri de cadre. Aproape in toate structurile de cultura au ramas insi care i-au slujit abil pe comunisti. Daca nu se vor produce schimbari, cultura va degrada in continuare. Ma doare faptul ca un regizor de valoare ca Mihai Fusu nu este angajat in niciun teatru, iar Sandu Vasilache este condus de un serelist, care nu are nimic in comun cu cultura. Sunt ingrijorat de ceea ce se intampla la Teatrul „A. Mateevici” sau la cel din Cahul, care trece printr-o perioada foarte grea. Daca nu se vor lua masuri urgente, la sigur ca el va disparea.
Ministerul Culturii trebuie sa inteleaga ca pentru teatrele din provincie este nevoie de o politica aparte. Acolo, la tara, e un dezastru total. Politica proletcultista a comunistilor a distrus cultura la tara si riscam sa pierdem generatii intregi. Fosta guvernare n-a putut propune altceva decat faimoasa „Caravela a culturii”, in frunte cu la fel de faimoasa Lenuta Burghila, supranumita (de TIMPUL!) amanta bugetului. Trebuie sa investim altfel in cultura. Asta as dori sa faca ministrul Culturii.

- In calitatea dvs. de presedinte al Uniunii Teatrale din Moldova, puteti influenta aceasta stare de lucruri?

- Cred ca ar trebui sa fiu mult mai exigent si mult mai activ la paragraful dialogului dintre UNITEM si Ministerul Culturii. Pozitia Uniunii Teatrale trebuie sa fie foarte semnificativa si sa se simta ca noi suntem in stare sa aparam interesele teatrelor si - de ce nu? - chiar si ale contribuabililor. Pentru ca nu s-a schimbat absolut nimic in teatrele din R. Moldova. Acum lucram la un proiect de modificare a Legii despre teatru. Voi insista ca aceasta sa fie una functionala. Altminteri, modificarile ce urmeaza nu vor avea niciun rost.

- Cum o sa va sarbatoriti ziua de nastere?

- Te rog sa ma crezi: atata timp cat actorii mei nu sunt luati in seama, ziua mea de nastere se amana. La 50 de ani ai mei sunt foarte trist. Sa stiti ca Sandu Grecu nu poate fi ingenuncheat niciodata. ?in la familia mea de actori, care a fost alaturi de mine pe parcursul a doua decenii. Iata de ce consider ca actuala guvernare are o datorie aparte fata de Teatrul „Satiricus”.

- Va multumesc pentru interviu.