Dragonul este o parabolă a societăţilor totalitare, în care indivizii nu mai au nici un fel de valoare, nici măcar în propriii lor ochi. Povestea e foarte simplă. De câteva sute de ani, un dragon a înstăpânit un oraş. În faţa unei săli arhipline, comedienii de la Mihai Eminescu au relatat cum oamenii din această urbe nu numai că şi-au pierdut orice brumă de demnitate, dar l-au îndrăgit pe dragon. Regizorul a construit cu mare grijă spectacolul, insistând ca dimensiunea fantasticului să se impună puţin câte puţin şi nu să irupă, la fel ca şi ideea că marele pericol pentru aceşti indivizi dezumanizaţi nu mai e dragonul care i-a lăsat cu aţa mămăligii, ci tânărul care vrea să-i scape de dictator. Or, numai de libertate nu au nevoie aceştia. Sensul vieţii lor este să se supună şi să se umilească. Chiar şi dacă, din când în când, unii dintre ei dispar, ei se dau în vânt după dragon şi-i sorb toate cuvintele… (D. C.)
Ţara asta a uitat de noi
Teatrul „Satiricus Ion Luca Caragiale”, regia Sandu Grecu
Noul spectacol al Teatrului municipal „Satiricus I. L. Caragiale”, montat după o nouă piesă de Constantin Cheianu, abordează o temă deosebit de dureroasă pentru noi, locuitorii R. Moldova, care am trăit momentele tragice ale conflictului militar de la Nistru, din anul 1992. Acest război a developat ca o foaie de turnesol mizeria guvernanţilor noştri, strânşi în chingi şi hă(r)ţuiţi de păpuşarii de la Moscova. Am văzut trădarea unor aşa-zişi lideri politici, dar şi eroismul de care au dat dovadă eroii acestui neam, apărători ai vetrelor străbune. În spectacol şi-au găsit reflectare pagini emoţionante ale luptei şi sacrificiului unor combatanţi, ale umilinţelor la care au fost supuşi de către autorităţi în situaţia lor de veterani de război, oameni vulnerabili, rămaşi mai toţi fără de căpătâi. Dar şi sfânta revoltă a acestor eroi, care prin unire şi mobilizare exemplară au ştiut să reziste împotriva regimului inuman.
(Comunicatul Teatrului „Satiricus”)
Inimă de câine
Teatrul Dramatic Rus „A. P. Cehov”, regia Petru Hadârcă
Această piesă e jucată în premieră pe scenele din R. Moldova. În rolul profesorului Preobrajenski s-a produs Vladimir Zavalionîi, artist emerit din Republica Başkortostan, iar în cel al lui Bormental, asistentul profesorului – Iurie Andriuşcenko, maestru în artă. Petru Hadârcă a montat pentru prima dată în teatrul nostru şi ne-am simţit o echipă. Lucrul a fost intens, dar rezultatele pe care le-am obţinut, adică aplauzele spectatorilor, ne-au demonstrat că am realizat un spectacol frumos. (Constantin Haret)
Necrotitanium
Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, regia Luminiţa Ţâcu
Spectacolul este o parodie a violenţei. Şi parodia începe încă de la garderobă, atunci când Alexandru Pleşca se deghizează într-o bătrână… setoasă de crime, care lasă în jurul ei grămezi de cadavre. Ironia, umorul şi băşcălia sunt doar câteva dintre caracteristicile acestui monospectacol savuros. Spectacolul şi-a câştigat susţinători mai ales printre poeţii post-douămiişti, în frunte cu Hose Pablo.
Kebab
Academia de Teatru, Arte Plastice şi Muzică, regie Olesea Sveclă
Pentru a rămâne dincolo de graniţă şi pentru a avea succes şi bani, personajele spectacolului sunt în stare să facă orice, inclusiv să-şi vândă iubitele. Cel mai mare merit al Kebab-ului e că certifică naşterea unei noi regizoare talentate şi a unor actori extrem de promiţători, care reuşesc să rămână detaşaţi, chiar şi dacă se identifică într-un fel cu eroii lor. Scurt pe doi, prin acest spectacol am descoperit că din urmă vine o generaţie foarte puternică. Totuşi, nu pot să nu-mi pun o întrebare legitimă: oare care va fi soarta de mai departe a acestor tineri foarte dotaţi? (D. C.)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
