Tarantino Glorioso

Asa ceva nu s-a mai vazut – la opt si un sfert trecute fix, un ac nu ar mai fi incaput in Sala „Lumiere”, de aproape 3000 de locuri, a Palatului Festivalurilor – prin urmare, mai bine de trei mii de jurnalisti din cei peste patru mii acreditati pornira de draga dimineata, cu noaptea in cap, sa prinda prima proiectie a peliculei „Inglourious Basterds”.

Temerarul Quentin Tarantino porneste la lupta contra regimului nazist, intru cauza nobila mobilizand cu adevarat artileria grea a Hollywoodului, actori de forta – ca sa va spun ca cel mai putin convingator e chiar Brad Pitt, in rolul locotenentului Aldo Raine, urmas pur-sange al conchistadorilor revenind la traditia prelevarii scalpurilor inamice, seful comandoului sinucigas de razbunatori, parasutati (ca in filmele sovietice de epoca!) in spatele frontului german pentru a-i pedepsi pe fascisti pentru actele lor de exterminare a evreilor din toata lumea. Straluceste in schimb Christoph Waltz in rolul colonelului SS Landa, un actor poliglot, proteic – Quentin Tarantino declara, la conferinta de presa, ca daca nu l-ar fi aflat pe Waltz, nici nu s-ar fi apucat sa toarne filmul.

Mai apar pe afis doua superbe actrite – Diane Kruger in rolul vedetei germane de film, racolate de britanici, precum si tanara actrita franceza Melanie Laurent, incarnand-o pe Shosanna Dreyfus, eroina principala care, dupa ce Gestapo ii masacreaza familia intr-o operatie-fulger, se stabileste la Paris, isi ia o alta identitate si devine proprietara unui cinematograf. Se razbuna subtil pe raufacatorii perfizi folosind, nu doar metaforic, pelicula de celuloid ca material explozibil si incendiar. Din garnitura de succes fac parte si Mike Meyers, Daniel Bruhl, Til Schweiger, Eli Roth, Michael Fassbinder. Neatingand virtuozitatea altor lucrari prezentate la Cannes, de la „Pulp Fiction” la „Reservoir Dogs”, „Jackie Brown” si „Kill Bill”, filmul cade totusi cu tronc la inima fanilor – ai de multe ori impresia ca le face cu ochiul, complice, intr-o secventa sau alta, in stilistica sa inconfundabila. Respectand codul de conduita si traditia taraneasca, el beneficiaza de replici-brici, este nostim, generos, cu un mesaj amuzant, clar axat pe umanism si solidaritate, sacrificiu in numele binelui. Violent si corosiv pe alocuri, vorbeste despre forta filmului si a artei in general, fiind tentat sa propuna, de fapt, o noua viziune a Istoriei moderne.

Isabelle, la belle…
 

Pe ultima suta de metri si ultimele zile de competitie, pronosticurile sunt si mai riscante ca la inceput, cand toate pisicile erau in saci, pe pelicula – autorii s-au vadit in criza de inspiratie si de subiecte, filmele asteptate au deceptionat, se repeta temele, regizorii se autociteaza, rasuflati. O selectie in care domina peliculele violente, scene de inchisoare, mult sex traditional si netraditional, oroarea si hemoglobina naboiesc, garla, pe zecile de metri de ecran, deocamdata doar in 2 D, doua dimensiuni, si nu prea au ce spune. O tema frecventa si alta data mai putin obsesiva este tirania, sub diverse unghiuri, cu multiplele sale fatete; tirania, occidentala si orientala, despotismul de stat, dar si institutional sau de familie(in incitantul thriller turnat in culori sepia de catre Michael Haneke , „Funda alba”- un posibil „Palmier de Aur”, daca tinem cont de simpatia indiscutabila a presedintei juriului, stralucitoarea Isabelle Hupert, pentru cineastul austriac?).

Umila mea persoana a trait alese clipe de bucurie, prilejuite de hohotele de ras ale asistentei, spectatori obiectivi si avizati, la proiectia cu „Amintiri din epoca de aur” de Cristian Mungiu & Company, scheciuri ilariante luand in bascalie o dictatura de care nu ne mai este frica, simboluri ce mi se pareau de neinteles pentru ne-estici. Au starnit hazul, dar si aptitudinile reflexive, secventa cu caruselul ce se invarte in nestire si nu se afla nimeni sa-l poata opri, ca o metafora a regimului ceausist, precum si cea in care extraordinarul actor de film Ion Sapdaru intruchipeaza un politist lacom si cretinizat – o data in plus confirmand postulatul ca orice tiranie, de proportii cosmice sau de birou, se tine pe prostie, invidie si servilism, celelalte decurgand ca de la sine…

Deocamdata, in topul criticii se afla filmul „Profetul” de Jacques Audiard (regizorul a lucrat la scenariu timp de opt ani), o fresca de inchisoare: in loc sa remedieze raul, aceste locuri de pierzanie il potenteaza, fiind nu scoala de corectie, ci institut al crimei. Suntem toti in asteptarea verdictului juriului – mai sunt trei zile si vom afla – asta e, critica presupune, juriul dispune… Noul opus Almodovar, „Imbratisari furate”, nu a fost, cu regret, o revelatie. Penelope Cruz, fascinanta, n-a salvat scenariul obosit, lipsit de magia perversa din „Volver” sau „Vorbeste cu ea".

Leoaica discordiei

Vedetele fac plinul pe Croisette, sunt aici Mariah Carey, Jerry Lewis, Charles Aznavour, Claude Lelouch, Asia Argento, Monica Bellucci, Sophie Marceau, Francis Ford Coppola, Vincent Cassel, Eric Cantona, Juliette Binoche, lista ar putea continua pe cateva pagini. Din pacate, lipsesc Ion Sapdaru, Tania Popa, Oleg Mutu (care filmeaza in Ucraina si deja isi poate permite sa renunte la Cannes de dragul unui viitor proiect).
Totusi, proprietarii ingroziti de criza nu mai stiu ce sa nascoceasca pentru a spori afluxul de public platitor: o discoteca foarte cautata, VIP Room, a adus… o leoaica in cusca si o intreaga menajerie de circ pentru a mobila sala, fapt care a starnit indignarea si protestul imediat al Societatii de protectie a animalelor (SPA), care a facut publica o declaratie apropo de „furia provocata de utilizarea animalelor vii pentru organizarea unor asemenea evenimente”. Polemica va lua un nou avant sambata, cand palatul recent dat in exploatare, „1835 White Palme” a anuntat ca pe Croisette va debarca un cortegiu fantastic si bestial in fruntea caruia va fi un elefant . Viu, cum altfel?

Gura lumii n-o astupa nimeni

…Se stie, cel mai bun remediu impotriva barfelor e… taierea urechilor celor ce le asculta. Pe Croisette, dar si in presa de scandal, de cateva zile circula zvonul conform caruia cel mai adulat si mai glamour cuplu din festival, Brad Pitt si Angelina Jolie, ar fi in prag de despartire si ca bietul Brad Pitt (care cica ba se cam ia cu paharelul, ba a aparut tam-nisam o domnita ce pretinde ca e pe cale sa aduca pe lume un bradisor peste vreo cinci luni!) va fi nevoit sa se cazneasca de unul singur cu puzderia de petreceri de la Cannes. Ba bine ca nu! Ca mai intotdeauna, zvonurile nu contineau dram de adevar – toate tabloidele au publicat in prima pagina poze ale celor doi soti si parinti model (de asta data, neinsotiti de prunci), la cina fastuoasa oferita de Quentin Tarantino, la Restaurantul „Michelangelo” de la Antibes, tragand cu ochiul in meniul actritei, compus din paste cu languste, ravioli cu trufe, spaghetti alle vongole, rigatoni etc. Nu au avut timp sa observe daca Angelina a reusit sau ba sa manance totul din farfurie.

Larisa Turea,
Cannes, in exclusivitate pentru TIMPUL