Treisprezece minute din viata lui Grigore Vieru

Vineri se implineste un an de la tragicul accident, in urma caruia si-a pierdut viata marele nostru poet Grigore Vieru. Accidentul, in urma caruia a avut de suferit marele poet, s-a produs in noaptea de 15 spre 16 ianuarie, ora 1.30, pe traseul R-3, la noua kilometri de capitala. Grigore Vieru se intorcea de la Cahul, unde participase la un spectacol de omagiere a lui Mihai Eminescu.

La volanul automobilului de marca „Opel Astra” se afla Gheorghe Munteanu, de 47 de ani, director-adjunct al Ansamblului de cantece si dansuri populare „Joc”. Din cauza cetii si a vitezei sporite, soferul n-a observat semnul rutier ce indica directia deplasarii, a pierdut controlul volanului si s-a lovit in borna de separare, intr-un bloc de beton pe care era instalat un panou publicitar.

Ambii pasageri au fost internati la Spitalul de Urgenta din Chisinau. Medicii au constatat ca Grigore Vieru a suferit un politraumatism foarte grav: traumatism cranio-cerebral inchis, contuzie cerebrala, traumatism inchis al organelor cavitatii toracice, contuzie a cordului si pulmonilor, contuzie a organelor cavitatii abdominale si un soc hipovolemic de gradul III-IV.
Astazi, insa, aproape nimeni nu stie ca primul ajutor medical, la locul accidentului, i-a fost acordat de medicul de garda Maria Holban de la Sectia de urgenta din Ialoveni. Zilele acestea, ne-am intalnit cu dumneaei, rugand-o sa ne povesteasca despre ceea ce s-a intamplat in acea noapte tragica pentru intreg neamul romanesc…

Maria Holban: „Munteanu striga intruna: „Ajutati-l, va rog, pe Grigore Vieru!”

In acea noapte, eram de garda la serviciu. La miezul noptii, dispecerul a primit chemarea, fiind informat ca s-a produs un accident langa restaurantul „Voiaj”. Fiind la datorie, am plecat imediat la fata locului. Tocmai in acea zi, eram fara felcer. M-au trimis pe mine, pentru ca, avand experienta, puteam sa ma descurc si fara felcer. Am plecat impreuna cu soferul Petru Novosinschi. Cand am ajuns, acolo era o ceata densa, pentru ca locul e aproape de lac, si nu se vedea nimic. Am inconjurat automobilul accidentat ca sa intelegem care-i situatia.

?in minte ca, din interior, dl Gheorghe Munteanu striga intruna: „Ajutati-l pe Grigore Vieru! Va rog sa-l ajutati!”. Acestea sunt primele cuvinte pe care le-am auzit atunci cand am coborat din masina noastra. M-am repezit spre automobil si am vazut ca Grigore Vieru era incarcerat, iar masina – complet deteriorata si era foarte greu sa-l scoti de acolo. Ne-a sarit in ajutor un lucrator al statiei de alimentare cu benzina din preajma, caruia, din pacate, nu-i stiu numele, dar ii sunt foarte recunoscatoare pentru ca ne-a ajutat sa-l scoatem, impreuna cu soferul nostru.

„Ca sa ma conving ca nu si-a pierdut cunostinta, l-am intrebat cum il cheama”

Gheorghe Munteanu, cu toate ca era si el foarte traumatizat, ne-a ajutat sa-l scoatem pe Grigore Vieru. Pe noi ne interesa starea poetului, sa vedem, mai intai, daca-i constient. Am observat ca buza de sus era despicata. Avea o plaga extraordinar de mare – de vreo zece centimetri. Erau taiate toate tesuturile pana la capat. Ca sa ma conving ca nu si-a pierdut cunostinta, l-am intrebat: „Spuneti-mi, va rog, numele dvs. de familie”. Si el mi-a raspuns taraganat: „Grr-ri-gore Vieru”. Deoarece buza era rupta, nu putea sa pronunte cuvintele clar. I-am spus soferului sa scoata brancarda si i-am rugat pe barbati sa-l puna pe ea. I-am masurat tensiunea, i-am administrat injectii de durere, dar si de tensiune, ca aceasta sa nu coboare. L-am urcat in masina noastra.

L-am rugat si pe Gheorghe Munteanu sa mearga cu noi. El nu vroia – dorea sa ramana la fata locului. Atunci i-am spus: „Domnule Munteanu, esti in fierbinteala, acum nu simti durere, dar vad ca respiri greu”. Avea si el traume la cutia toracica. L-am urcat mai mult cu forta si bine am facut, pentru ca, pe drum, ne-a fost si de ajutor. Plaga lui Grigore Vieru sangera si sangele se ducea in cavitatea bucala, astfel ca exista pericolul de asfixiere si tot timpul trebuia sa-i dezobturez caile respiratorii. Totodata, ii faceam injectii ca sa-i mentin tensiunea si, de fiecare data, il rugam pe Munteanu: „Te rog frumos, tine-l in pozitia in care l-am pus, pe-o parte, ca sa nu stea cu fata in sus sa se inece cu sange”. Munteanu m-a ajutat mult.

„Pe drum, il rugam sa deschida ochii si gura”

Pe drum, le administram la ambii injectii. Din pacate, situatia lui Grigore Vieru se inrautatea. Il rugam sa deschida ochii, sa-i inchida, sa deschida gura… Reactiona de fiecare data.
Drumul pana la Spitalul de Urgenta din Chisinau l-am parcurs in circa 13 minute. La spital am dat de un felcer. Cand l-am vazut, i-am zis: „Te rog sa ma ajuti, ca in masina e Grigore Vieru!”. El imediat mi-a adus echipa de medici si l-au transportat in Sectia de terapie intensiva. In haine, avea ceva bani. S-a facut un act si l-am semnat. Trimiterea am scris-o pe loc.
Zilele urmatoare au fost desul de incordate pentru mine. Urmaream toate stirile la televizor, ca sa aflu cum se simte Grigore Vieru. Inainte de accident, nu l-am cunoscut personal. In schimb, sotia sa, Raisa Vieru, mi-a predat latina la Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie. Am studiat la Facultatea Curativa in anii 1971-1978.

Mai tarziu, am fost chemata la politie ca sa dau explicatii ce si cum a fost. Apoi, am fost chemata in calitate de martora la judecata. De altfel, nu m-am gandit niciodata ca-i voi acorda primul ajutor lui Grigore Vieru. Soferul imi spunea: „Maria Filipovna, e trist sa intram astfel in istorie…”. Am suferit o mare pierdere. Un alt poet ca Grigore Vieru nu mai avem.

Petru Novosinschi, sofer la Urgenta din Ialoveni: „Cand am aflat ca-i accidentat Vieru, mainile au inceput sa-mi tremure”

Imediat ce am primit solicitarea, ne-am deplasat cu doamna Maria Holban la locul accidentului. L-am gasit repede, deoarece acolo erau niste oameni de la statia de alimentare cu benzina. Am deschis usa, am scos targa cu ajutorul martorilor, l-am urcat in masina si am grabit spre spital, pe contrasens. L-am debarcat repede, iar medicii au sosit si ei in termen-record. Cand am aflat ca-i Grigore Vieru, mainile au inceput sa-mi tremure, dar brusc au devenit mai active ca de obicei. Am facut totul ce se mai putea face, dar imi pare rau ca l-am pierdut atat de prematur…

Maria Holban lucreaza la Sectia de urgenta Ialoveni chiar dupa absolvirea Universitatii de Stat de Medicina. De fapt, ea a creat aceasta institutie. Timp de sapte ani a fost sefa sectiei, iar mai tarziu, din motive de sanatate, s-a transferat ca medic de garda. Acum trei ani a ajuns la varsta de pensionare, insa continua sa lucreze. La 8 decembrie 2009, ea a implinit 60 de ani…

Pe data de 18 ianuarie 2009, la ora 1.20, medicii de la Spitalul de Urgenta din Chisinau au constatat decesul poetului Grigore Vieru. Potrivit unui comunicat de presa al Ministerului Sanatatii, moartea a survenit dupa 48 de ore de la accident, pe fondul insuficientei multiple de organe, a insuficientei respiratorii, insuficientei cardiace acute si a insuficientei hepatorenale acute.