Ultima toamna a Clanului Voronin

Toamna asta cu dezmatul ei cromatic e ca o padure, iar politicienii, ca niste mistreti cu coltii de argint, urmariti de vanatori. Vanatorii sunt ziaristii, iar cei vanati, cei mai vanati sunt desigur Marian Lupu, Dumitru Diacov, Vladimir Voronin si Mark Tkaciuk. Jurnalistii sorb cu nesat orice detaliu privind deplasarea lor prin oras, restaurantele unde poposesc sa serveasca o cafeluta, cronometreaza cu acribie de farmacist timpul cat s-au retinut…

Toamna aceasta nu e numai langa noi, dar e si in noi, inclusiv in politicieni. Astfel, soarta Aliantei depinde mai intai si intai de nebunia toamnei de afara. Citez dintr-o stire pe aceasta tema: „In restaurantul Hotelului „Jolly Alon”, Dumitru Diacov si Mark Tkaciuk au servit cate o cafea. „Am vorbit despre toamna frumoasa de afara, despre faptul ca in parcul de vis-a-vis este monumentul lui Puskin. Am vorbit si despre alegerea presedintelui…”, a declarat la iesirea din hotel Mark Tkaciuk”.

Sentimentala scena, ca dintr-o poema bucolica a lui Virgiliu: doi barbati, unul cu tamplele viscolite, altul cu barba neagra, ca bezna dintr-o nuca, stau la o terasa, tinandu-se de mana, admirand „toamna frumoasa de afara”… Cu parere de rau, cam cu asemenea „informatii” servesc presa si opinia publica politicienii nostri, toti politicienii, nu numai Tkaciuk. Si nu numai politicienii, ci si reprezentantii Politiei, ai Procuraturii s.a.m.d.

Intelegem cu totii ca negocierile presupun o anumita discretie, dar mai intelegem si altceva – ceea ce se discuta nu e pentru urechile noastre, pentru ca se discuta altceva decat ceea ce credem noi. Acum putem doar presupune care e continutul acestor discutii. Un lucru e clar: presei nu i se spune adevarul despre cele ce se discuta, presa este dezinformata cu premeditare ca si ea, la randul ei, sa dezinformeze opinia publica.

Eu unul nu cred ca anume interesele tarii sunt discutate in cadrul acestor intalniri, pentru ca politicienii nostri au interese cu mult mai serioase decat cele ale tarii. Ne-au demonstrat acest lucru nu o singura data. Nu sunt atat de naiv sa cred, de exemplu, ca Voronin este preocupat de viitorul acestei tari intr-o masura mai mare decat de soarta lui personala si a Familiei sale. De aceea nu ni se spune adevarul si suntem hraniti cu… frunzele galbene ale acestei „toamne frumoase de afara”. Asadar, cum sa nu ma-ntreb si eu ca Hrusca – De ce ma inspaimanta frunzele?

Comunistii ii au de prosti pe toti, inclusiv pe propriii lor alegatori, cand cred ca nimeni nu intelege de ce ei nu doresc sa fie ales seful statului. Ei inteleg ca nealegerea presedintelui inseamna continuarea crizei politice si anume ei, comunistii, sunt cei mai interesati in continuarea si adancirea acestei crize, fiindca in conditii de criza politica, ca intr-o apa tulbure, se pescuieste mai usor.

Alegerea presedintelui ar pune capat crizei, ar aduce stabilitate si ar permite tuturor ramurilor puterii sa functioneze normal. Clanul Voronin insa se teme de normalitate, fiindca in conditii de normalitate nu este exclus sa fie adus pe banca acuzatilor. De aceea, ei trag din timp, isi baga capul in anticipate, sperand intr-o minune. Minuni insa demult nu se mai intampla in Moldova, cu exceptia toamnei care bantuie afara. Si care poate fi ultima toamna a Clanului Voronin…