Opinii și Editoriale

Un ru de lacrimi, din Italia pna in Moldova

Ma numesc Maria, am 57 de ani. In Moldova am avut functii importante pe care le-am onorat din punct de vedere profesional. Dar, intr-o buna zi, a trebuit sa-mi sacrific cariera si, prin ’98-’99, pe cand aveam numai doua ore in zi lumina, am plecat in strainatate. Am fost printre primele femei din RM care au facut acest pas dureros. Nu poti exprima in cuvinte ce simte o mama in momentul in care isi lasa copilasii, pentru ca acolo, departe de casa, sa urle, cum urla lupii in padure, de dorul lor…

Daca toate lacrimile mamelor din strainatate ar putea fi adunate la un loc, am face un rau de lacrimi din Italia pana in Moldova. Moldovencele in strainatate au mare valoare, sunt apreciate pentru nivelul lor intelectual, pentru capacitatile organizatorice enorme… Dar nimeni nu stie despre trairile cotidiene ale acestor femei curajoase. Adesea suntem intrebate de ce nu se duc barbatii sa castige un ban la negru, pentru ca mamele sa aiba grija de familie si copii. Este greu sa raspunzi la asemenea intrebari.

Cunosc moldovence care au ajuns la limita rabdarii si, pentru ca nu au mai putut suporta injosirile si greutatile, s-au aruncat sub rotile trenului sau de la etajul sapte… E adevarat, atunci cand vin in ospetie o data pe an, ele isi cumpara o hainuta mai bunicica, o geanta mai moderna si nimeni nici macar nu banuieste ce-i in sufletul lor. In realitate, insa, toate femeile care muncesc la negru isi sacrifica nu atat cariera, cat propria demnitate. Conditia ta aici este aceea de a munci 24 din 24 de ore. Fara sa astepti vreo rasplata in plan moral, fiindca nimeni nu te apreciaza ca pe un om, de cele mai multe ori esti privita ca un obiect. Intr-un final, creierul meu nu a mai acceptat. Pentru ca nu te poti obisnui cu munca de menajera, totul in tine se razvrateste. O singura zi fericita ai: aceea in care trimiti bani acasa…

Astazi, in sfarsit, nu as putea sa ma plang pe soarta. De noua ani lucrez traducatoare la un tribunal si sunt si consultant tehnic la procuratura. Dar inainte de aceasta am fost si eu in rolul in care sunt femeile noastre aici si despre care copiii, sotii, celelalte rude nici nu banuiesc macar ca traiesc o adevarata drama.

marianimerenco@alice.it
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *