Opinii și Editoriale

Unde-i parlamentul?

Nu e nici o grabă până la urmă, mai pot trece în același ritm două luni de zile. Iar noi să ne vedem liniștiți de viață și de sărăcie. Sau, dacă tot glumeam săptămâna trecută, că așteptăm primăvara și ajutor de la Dumnezeu, am observat că a mai apărut un fenomen interesant. Biletele de la loteria națională.

Fiecare moldovean speră în acest an că va câștiga fie milionul, fie casa de vis, fie lingoul de aur. Reclama e foarte puternică, iar oamenii sunt extrem de influențabili, fiindcă – la fel ca politicienii noștri – vor și ei să câștige niște bani nemunciți.
Am văzut, în ultimele luni, pensionari, tineri, oameni în toată firea îngrămădindu-se în cozi la poștă sau la chioșcuri ca să cumpere lozurile cu promisiuni. Și la televizor vedem că într-adevăr mulți câștigă. Însă, sincer, eu nu am cunoscut personal niciun norocos. Voi știți pe vreun vecin care s-a îmbogățit la loto?

Revenind la gospodăriile noastre, nu ne rămân prea multe opțiuni. Nici măcar bucurii nu prea avem. Am văzut cu toții cum a debutat naționala de fotbal a Moldovei în campania de calificare la Euro 2020. Opt goluri primite în două meciuri. Și lumea se supără pe fotbaliști. Dar de ce să ne supărăm pe fotbaliști? E vina lor? Eu spun că nu.

Pentru ei e mult mai greu decât pentru noi, fiindcă merg să joace și rezultatul e aproape de fiecare dată același. Nu e ușor să mergi să iei bătaie. Însă așa cum un biolog, care n-a văzut în viața lui un laborator performant, nu poate concura cu un biolog din Occident, tot așa nu poate nici echipa noastră să se bată în fotbalul mare. Nu au condiții, nu avem o ligă competitivă, nu avem stadioane.

Și este bine știut de cei, care analizează lucrurile în profunzime, că nu poți să ai performanțe acolo unde nu există investiții. Și aici nu e vorba doar de fotbal, nu e vorba doar de sport, nu e vorba doar de cultură. Rezultatele vin în urma investițiilor. Ca să ai roșii trebuie să ai pământ, în acel pământ e obligatoriu să pui răsaduri. Dar nici asta nu e suficient. Trebuie să uzi răsadurile, să pui haragi, să ai grijă ca recolta să nu fie distrusă de dăunători.

Moldova astăzi e ca o livadă de mere pe asfalt. Unde merii sunt desenați cu creta, iar toamna suspinăm că nu avem roadă. Și până vine toamna ca să căutăm fructe, putem să constatăm cu indiferență că nu avem nici măcar asfalt. Nici parlament.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *