Lumea îi spune Giovanni Tornatore. Giovanni este prenumele său, iar Tornatore – numele, care provine de la ocupaţia sa: aceea de a turna pe cine trebuie şi cui trebuie, la momentul potrivit. Lipsit de calităţi deosebite, şi-a construit existenţa în viaţă prin iscusinţa de a intra în graţiile mai marilor zilei, distrându-i cu istorioare hazlii şi bancuri despre Bulă.

Tornatore românul

Giovanni nu a fost mereu verde. La începutul anilor ‘90 o făcea pe românul. Altfel, în acele vremuri romantice, nu aveai cum să ajungi în funcţia de consilier al vicepreşedintelui Parlamentului sau viceministru al justiţiei. Giovanni a renunţat la românism, când şi-a propus să intre în graţia soţiei celui de-al doilea preşedinte. Această relaţie i-a asigurat intrarea în business, iar mai târziu funcţia de Ministru al Justiţiei în guvernul ADR. Adevărul este că, pentru a fi numit în funcţie, Giovanni a trebuit să re-devină român şi să se înscrie în PFD. Aşa a fost Tornatore român.

Tornatore ministru

În funcţia de ministru al justiţiei, s-a remarcat, în special, prin mediocritate profesională, servilism şi ținută de filfizon. Giovanni a devenit emblematic în presa vremii pentru snobismul său, fiind preocupat mai mult de vestimentaţia, brăţara de aur de la mâna dreaptă şi ceasul de aur de la mâna stângă. Odată cu venirea comuniştilor la putere, în mod curajos şi asumat, şi-a ascuns ceasul şi brăţara de aur dându-se la fund.

Tornatore PD-istul

În perioada guvernării comuniste, Tornatore a fost anticomunist camuflat. Răuvoitorii susţin că Giovanni a stat opt ani ascuns ca un şobolan, fără să fi zvâcnit măcar o silabă, în timp ce în jur se întâmplau lucruri grave de tot. Bârfe, nimic altceva. În realitate, Tornatore era anticomunist militant, dar camuflat sub umbrela PD-ului şi patronajul lui Dumitru Diacov.

Tornatore verde

Loialitatea lui Giovanni faţă de Diacov a durat exact până când şi-a văzut fostul coleg de guvern ridicat în funcţia de premier. Intuiţia îi şoptea lui Giovanni că în zare se conturează perspectiva unor gheşefturi de toată splendoarea! Anume în acest moment, Giovanni a început, pe alocuri, să se înverzească. Prima manifestare de „curaj” a lui Giovanni a fost părăsirea PD-ului. Principiile sale morale, călite de-a lungul anilor, nu-i mai permiteau să facă parte dintr-un partid plin de mafioţi. Ruptura cu trecutul ruşinos a fost definitivă, totală şi ireversibilă. Aşa s-a înverzit Tornatore, trecând sub patronajul direct a lui Filat.

Pentru a compensa cumva acel deceniu de coabitare cu mafioţii şi bandiţii din PD, Giovanni se angajează plenar în opera de torpilare a alegerii în funcţia de şef al statului a fostului său boss de partid – Marian Lupu. Afacerea merita efortul. La acea vreme, sondajele îi sugerau noului patron al lui Giovanni şansa de repoziţionare şi preluare a puterii totale. Prin urmare, provocarea alegerilor anticipate cu mâinile altora era un joc ce face toţi banii.

Înţelegând clar ce beneficii personale i-ar fi adus o asemenea răsturnare de situaţie, Giovanni cel verde, călărea toate televiziunile acuzând AIE de uzurpare, iar eventuala alegere a preşedintelui ca o aventură şi lipsă totală de legitimitate. Azi televiziunile pot face adevărate minuni. Chiar şi din cel mai mediocru filfizon poți stoarce ceva, nu şi în cazul lui Giovanni. Din jetul logoreic produs de Giovanni, puteau fi desprinse doar câteva mesaje inteligibile, printre care: „AIE s-a răsuflat” şi că „la noi în ţară se observă elemente de uzurpare din punct de vedere politic”. Fiind întrebat de ziariști ce înseamnă uzurpare „din punct de vedere politic”, Giovanni a răspuns iute, ca un miliţian şi fără nici o ezitare: „De ce nu are dreptul un politician să spună că este uzurpare? Fiindcă uzurparea nu e în sensul penal încă”. Inteligent răspuns, nu-i aşa?

„Aşa nu se mai poate!” – striga ferm şi curajos la toate televiziunile Giovanni. Dar…uite că se poate! Provocarea alegerilor anticipate nu a reuşit, iar „AIE-ul care s-a răsuflat” şi care „a uzurpat puterea” a reuşit să aleagă preşedintele. Dacă anterior Giovanni afirma clar şi asumat că „un preşedinte ales de acest parlament nu va avea legitimitate”, văzând cine a fost ales… a schimbat muzica. Mirosul de gheșeft nu l-a dat de gol pe isteţul Tornatore nici de această dată. Folosindu-şi abilităţile dezvoltate de-a lungul anilor, Giovanni Tornatore, ajunge a fi numit în poziţia de vechil al proaspăt alesului preşedinte. Toate problemele legate de legitimitatea noului preşedinte s-au spulberat cât ai clipi din ochi!

Obligaţiile lui Giovanni la preşedinţie sunt destul de simple – să facă ceea ce ştie mai bine un adevărat Tornatore – să toarne! Să fie mereu în preajma preşedintelui, să raporteze imediat cu cine şi ce vorbeşte acesta şi să nu admită cumva în preajmă „elemente subversive”. În schimb, Giovanni obţinea statut de demnitar, maşină la scară, paşaport diplomatic şi acces la telefoanele guvernamentale, cu toate beneficiile ce decurg din aceste privilegii. Pentru un filfizon ca Giovanni, situaţia dată este un adevărat Klondike!

Sunt multe episoade hazlii legate de activitatea lui Giovanni Tornatore la preşedinţie, bunăoară cum preşedintele afla din presă despre anumite evenimente sau cum anumite acte ajungeau mai întâi pe masa filatului mai apoi a împăratului. Este emblematic cazul legat de vizita din 11 martie 2013 a lui Serafim Urechean la preşedintele ţării. N-a reuşit sărmanul Serafică să ajungă bine la birou că Giovanni deja îl turnase lui Filat că…„Serafică fără frică” ar avea nişte intenţii nu tocmai ortodoxe…de a fi numit premier. Din acel moment, discuţiile despre posibila demisie a lui Urechean au fost tot mai dese…

Un rol inestimabil l-a avut Giovanni în scindarea PL şi înfiinţarea aşa-zisului PLR. Folosindu-se de vechea relaţie pe care o are cu poetul Ion Hadârcă, Giovanni l-a manipulat cinic şi fără scrupule ca acesta să-l trădeze pe M. Ghimpu şi să scindeze PL. Nici pentru o clipă nu a contat că M. Ghimpu l-a votat pe actualul preşedinte sau că, astfel, a fost pus capac pe cariera politică şi bunul nume al lui Ion Hadârcă.

De mic copil Giovanni a fost un aprig luptător cu corupţia, în special corupţia din justiţie. Din acest motiv nu are nici casa si nici masă, nici vilă la munte, nici trei maşini dar copii îi umblă desculţi. Pentru a lupta hidra corupţiei, Giovani a decis s-o încalece, „sugerându-i” preşedintelui că „ar fi bine sa-l numească” în funcţia de vicepreşedinte al consiliului naţional pentru reforma justiţiei. In acest fel, filfizonul nostru a ajuns să se auto-plaseze ierarhic deasupra ministrului justiţiei şi vicepreşedintelui Parlamentului!

Drept urmare, reforma justiţiei merge brici, iar corupţia în instanţe s-a epuizat. Cel mai dramatic au scăzut cazurile de trafic de influenţă. Şi aceasta, deoarece Giovanni nici nu îndrăzneşte să sune judecătorii „în numele preşedintelui” şi să le ceară să hotărască aşa „cum trebuie”. Giovanni nu a intervenit niciodată, la nici un judecător, pentru a încerca să menţină hotărârea prin care liberal-democratul Pantelei Sandulachi a încasat fraudulos de la Ministerul Finanţelor peste jumătate de milion de Euro. Judecătorii au uitat de acele timpuri negre, de tristă faimă, când consilierii preşedintelui îi anunţau că „dosarul respectiv” se află la control. Nici vorbă despre obţinerea unor venituri frumuşele din atare activităţi! Giovanni nu a intervenit la nici un membru CSM pentru a-l numi pe Ion Cazacu în funcţia de preşedinte al Judecătoriei Glodeni (recent arestat pentru corupţie). Model de legalitate, nu alta!

De când a devenit Giovanni vechil, la preşedinţie nu se mai acceptă nici un fel de beneficii în schimbul „anumitor” decorări cu distincţie de stat, cum era pe timpul odiosului regim comunist. Nu Tornatore a fost cu ideea să-i facă cadou filatului un Ordin al Republicii de ziua nunţii sale, la fel cum nu a insistat ca decretul preşedintelui să fie publicat într-o ediție specială a Monitorului Oficial. La fel, decretul de graţiere a unei persoane condamnate fără ca sentinţa Curţii de Apel să fi fost măcar contestată la Curtea Supremă de Justiţie (!) a fost pus pe masa preşedintelui din considerente pur altruiste. Umaniste chiar!

Potrivit sondajelor, actualul preşedinte are un rating mai mic decât ratingul din oficiu al funcţiei de preşedinte. Nu-i de mirare cu aşa anturaj. Nu știm dacă acesta este ratingul preşedintelui sau al lui Giovanni Tornatore, ştim sigur însă că nicăieri în lume nu există un preşedinte cu nivelul de încredere de 2%.

Moldova24.info
Cristi Panaitescu