Astăzi, în centrul urbei Bucureşti, în scăfârliile jandarmilor cad pietroaie rupte din caldarâm. Ceea ce la Chişinău trebuia să fie un protest al lumânărilor s-a transformat într-o sângeroasă revoltă Twitter. Pe de altă parte, în Bucureşti, mitingul anti-Băsescu şi pro-Arafat a sfârşit ca o reuniune „amicală” dintre fanii Dinamo şi fanii Stelei.
Noi suntem latini şi punctum. Suntem imprevizibili ca o furtună de vară, ne stingem repede, totuşi reuşim să distrugem multe. De ce le-a trebuit copchiilor ălora de au protestat în Chişinău să vandalizeze Parlamentul, Preşedinţia? Am trecut de curând prin faţa instituţiilor respective şi m-a surprins neplăcut gardul uriaş care le înconjoară. Mi s-a părut un fel de simbol urât al Moldovioarei: gardul înalt pare să îţi permită să vezi ceva din cele mai importante clădiri ale statului, dar de fapt baza lor rămâne ascunsă privirii cetăţeanului turmentat de referendumuri. În fine, să revenim la România şi să ne întrebăm: de ce a trebuit ca „vitejii protestatari” să se lupte cu jandarmii, să spargă vitrine, să arunce cu pietre? Cu ce ne ajută aceste ravagii de huligani ai stadioanelor? Cade mai repede Băsescu, se întăreşte economia naţională, se reduce corupţia? Eu nu ştiu şi nici nu înţeleg.
În ceea ce mă priveşte, mai mereu am preferat schimbările politice lejere, fără lupte stradale, fără capete zdrobite. Spuneţi-mi, cu ce i-a ajutat pe moldoveni faptul că au distrus clădirile Parlamentului şi Preşedinţiei? Astăzi îşi plâng de milă, săracii. Au nişte politicieni care s-au apucat de furat mai abitir ca cei de pe vremea lui Voronin. Este atâta disperare în ţara Moldovei, încât am auzit oameni cu multă minte spunând cu regret că preferă revenirea PCRM la putere. Cetăţenii Moldovioarei au susţinut noile forţe politice, au sperat într-o schimbare adevărată, au primit însă aceeaşi Mărie, dar cu altă pălărie, poate chiar mai urâtă şi mai grasă. Oare cei care fac ravagii în Piaţa Unirii din Bucureşti nu sunt o masă de manevră pentru alţi politicieni la fel cum au fost copchiii din Piaţa Marii Adunări Naţionale? Bine ar fi ca schimbarea de regim să se facă în linişte, democratic, cu capul limpede. În cazul Republicii Moldova, deciziile la fierbinţeală i-au costat mult pe oameni. Am avut o şansă şi aproape că am ratat-o, fraţi români. Poate voi sunteţi mai lucizi şi nu călcaţi pe grebla moldovenească!
Vitalie Cojocari (http://cojocari.ro/)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
