Istorie

Voronin a fost un bețiv, iar Dodon – un liberal exemplar

De-a lungul timpului, moldovenii au speculat, în repetate rânduri, pe marginea unor lucruri necunoscute din biografia liderului comunist Vladimir Voronin. Acesta fie că nu cunoaște originile numelui său rusesc, fie că le ascunde cu încăpăținare, în timp ce pe mormântul mamei sale este scris cu litere rusești: Bujeniță Pelagheia, iar bunicul său, Isidor Sârbu, este cunoscut ca un înflăcărat luptător anticomunist.

Și actualul președinte al R. Moldova, socialistul Igor Dodon, se pare că și-a propus să măture din calea sa tot ce-i românesc, deși, veac de veac, neamul său din Sadova n-a dat niciun semn de trădare a propriei identități. Dimpotrivă, dodonii, dominanți printre sadoveni, au demonstrat de multe ori că sunt oameni onești și buni gospodari, evidențiind adevărata obârșie românească a localității.

Văzându-i cum își toarnă cenușă în cap, atât Vladimir Voronin, cât și Igor Dodon, am hotărât să răsfoim arhivele, pentru a afla de unde vin acești oameni. Evident că nu putem afirma cu siguranță că personajele despre care vorbim ar avea legături de rudenie cu politicienii nominalizați, însă asemănarea de nume ar putea totuși să ne trezească unele semne de întrebare…

Un român exemplar

La 27 ianuarie 1947, după un control neafișat, un grup de colaboratori ai Ministerului Securității de Stat sovietic, și anume maiorii Zakrevski și Kozlov, precum și locotenentul Lagutin, au întocmit un raport strict secret cu privire la activitatea lui Dodon Semion din satul Sadova, raionul Călărași, înaintat drept candidat pentru funcția de deputat al Sovietului Suprem al RSS Moldovenească. Securiștii au stabilit mai multe fapte contrare politicii statului sovietic în comportamentul acestuia. Printre altele, ei notau că „Dodon a fost membru al Partidului Liberal și, în această calitate, a participat mereu la adunările de partid. Tot el a deținut peste 10 hectare de vii și livezi, având o impunătoare gospodărie, și anume, cai, boi, ovine și alte vietăți”. (Arhiva OSPM, F-51, I-54, D-.69).

Același Dodon a fost și un român exemplar, iubindu-și țara și plătind impozitele la timp, menționau securiștii. Pentru credința și devotamentul său de sorginte românească, „Dodon a fost premiat de către administrația românească cu un plug și două diplome de laudă. Iar după aceasta, a fost numit responsabil de construcția și întreținerea drumurilor, prilej ce l-a determinat să aducă laude suplimentare regimului și să promoveze propagandă românească printre lucrătorii și populația din zonă”.


Scrisoarea secretă privind activitatea candidatului la funcția de deputat în Sovietul Suprem al RSSM, Semion Dodon din Sadova, Călărași. Comuniștii cereau excluderea sa din cursa electorală, pentru opiniile și activitățile acestuia în folosul României.

Securiștii nu au trecut cu vederea nici relațiile personale ale candidatului. Ei accentuau că „Dodon a fost prieten cu ministrul Agriculturii din România, care l-a vizitat deseori la domiciliul din Sadova”. Din alte surse, ofițerii sovietici au mai aflat că Semion Dodon i-a avut printre prietenii apropiați pe șefii postului românesc de jandarmi din sat, Borus și Noghi, precum și pe adjunctul acestora, Olaru. Totodată, în documentele securității, se relata că, de multe ori, jandarmii înnoptau la domiciliul lui Dodon, unde erau primiți cu bunăvoință și ospitalitate. Iar când era cazul, Dodon, împreună cu oaspeții săi, operau mai multe razii și capcane pentru partizanii și parașutiștii sovietici. De asemenea, în raportul securiștilor se arată că nepotul lui Semion Dodon, Grigore, a avut legături cu un grup de luptători ai rezistenței antisovietice. Fiind prins de trupele speciale în cadrul unei misiuni proromânești, Grigore Dodon a fost judecat și condamnat la opt ani de închisoare pentru „trădare de patrie”.

În afară de semnăturile celor trei securiști nominalizați, documentul citat mai este iscălit de secretarul comitetului raional al Partidului Comunist, tovarășul Galkovski, care specifică în cele din urmă: „Am participat la controlul efectuat și confirm toată informația expusă”.

„Viața cu Voronin în aceeași casă nu are niciun sens”

Nicolai Vladimirovici Voronin, rus de origine, se despărțise de prima sa soție, rămasă pe undeva cu un băiețel în brațe. Iar, după terminarea războiului, el s-a aciuat la Strășeni, unde a întâlnit-o pe tânăra Antonina Brîleakova, venită și ea de prin stepele Volgăi, ca să-i conducă pe moldoveni, după ce își pierduse bărbatul pe front. Cuplul însă a dat-o în bară chiar de la bun început. Nicolai, împătimit de pahar și scandalagiu, se prăpădea nopțile pe unde numai naiba știa, în timp ce Antonina, văzând că el nu vine, primea și alți bărbați în casa ei. Dacă Voronin se întorcea acasă și își găsea soția la locul ei, oricum o lua la bătaie, iar dacă se întorcea și n-o găsea, o chelfănea a doua zi. Apoi se duceau ambii la muncă și se batjocoreau reciproc, uneori informându-și până și șefii despre neînțelegerile pe care le aveau. Printre altele fie spus, Nicolai și Antonina erau ambii nomenclaturiști ai comitetului raional de partid (comunist).

Astăzi, avem posibilitatea să găsim în Arhiva OSPM (F-.218, I-.1, D-158) două adresări ale Antoninei Brîleacova către comitetul raional de partid, prin care ea denunța viața insuportabilă, în concubinaj cu Voronin. În scrisoarea din 19 septembrie 1951, femeia se plânge că, de când s-a căsătorit cu Nicolai, nu mai are liniște și pace. „Deși poartă în buzunar biletul de membru al partidului comunist, este un curvar și un bețivan. Vine acasă târziu și în stare de ebrietate și mă ia la bătaie de fiecare dată, strigând și amenințând în prezența feciorului minor”.


Adresarea secretarului comitetului raional de partid comunist, N. Țurcan, către procurorul raional Șeptîkin, prin care solicită examinarea cauzei comunistului Nicolai Voronin.

Femeia descrie amănunțit noaptea de 16 mai, în care Voronin, venind acasă beat varză, a agresat-o cu bestialitate, speriind copilul și stricând toate lucrurile din casă: și veselă, și mobilă, și geamuri. „Apoi m-a înșfăcat de păr și m-a târât prin ogradă, lovindu-mă cu picioarele”, adăuga Antonina. În încheiere, ea sublinia că viața în aceeași casă cu Voronin nu mai are sens și recunoștea că se gândește să-și pună capăt zilelor. Totuși, Brîleacova ruga „pentru ultima dată” ca organizația de partid să ia atitudine fermă, deoarece „Nicolai Voronin a fost supus blamului public de mai multe ori. Comitetul de partid i-a dat mustrare, însă el continuă să se comporte ca un animal”.

Cu o zi mai târziu, secretarul comitetului raional de partid, N. Țurcan, a expediat plângerile Antoninei Brîleakova la procuratură. Procurorul raionului, V. Șeptîkin, i-a chemat pe cei doi soți și le-a aplicat o avertizare oficială bărbatului. Apoi „nu se știe ce le-a șoptit amândurora și i-a împăcat”, se mai arată în raportul pomenit mai sus.

Mai multe amănunte din viața lui Nicolai Voronin, fost militar sovietic și membru al partidului comunist (bolșevic) în anii postbelici, vom prezenta cu altă ocazie.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *