Astăzi 21 Iunie 2018, Joi - Ultima actualizare la ora 17:09
Abonamente

Editorial 8 Martie 2018, ora 10:52

Marime Font

Ziua internaţională a deznădejdii sau cum să iubim femeile

Îmi pare rău s-o spun, dar cei care cred că astăzi este Ziua Internațională a Femeilor, le discriminează. Iar dacă această sărbătoare subînțelege inclusiv nediscriminarea pe criterii de gen, ar trebui să constatăm că în acest fel, pe 8 martie, bărbații care iubesc își bat joc de consoartele sau iubitele lor. Ori, în cazuri foarte frecvente, când toate sentimentele în cuplu sunt epuizate, ei își permit să le cumpere câte un codouaș, să le adreseze câte un zâmbet și să le ureze sănătate doar odată în an.  

a

 
 
 

Exact așa procedează parlamentarii noștri în raport cu oamenii de rând, numai că aceia își amintesc de noi puțin mai rar, odată în patru ani, cu rarisime excepții, în caz de anticipate. Dar, în fond, e aceeași poveste și aceeași iubire. Femeia îți face de mâncare, îți crește copiii, îți spală și îți calcă hainele, iar electoratul îți dă ocazia să te îmbogățești, când ajungi la putere. Prin urmare, din când în când, trebuie să le arunci și femeilor, și alegătorilor, măcar câte un posmag. Ca unor câini, de pildă, care-ți sunt credincioși și te păzesc de toţi nebunii.

Ziua de naștere a revoluției bolșevice și a Uniunii Sovietice

Cam asta ar însemna Ziua Internațională a Femeii, care, în realitate, după cum ne arată istoria, e un praznic al marxistelor, leninistelor şi al femeilor neiubite, care, din lipsă de atenţie, ajung la o tristețe maladivă. Pe bună dreptate, numai deznădejdea te poate azvârli în hăul, în care să te desconsideri până la paroxism, crezând că tu, femeie fiind, meriți numai una dintre cele 365 de zile ale anului. Adică, numai o firimitură din posmagul întreg. Şi, colac peste pupăză, încă să te veseleşti de această jenantă situaţie... Sincer, n-aș vrea să cred că disperarea tronează deja printre noi, inclusiv la Națiunile Unite, care, în anii ‘70 ai secolului trecut, au acceptat, cu titlu oficial, praznicul femeilor comuniste.

Cineva se va grăbi să-mi spună că mai au femeile, prin pestelcă, pe undeva, încă o sărbătoare, şi anume ziua lor de naştere, însă n-ar fi corect să facem comparaţie între cele două sărbători. Ziua de naștere consemnează faptul că un om a apărut pe lume, pe când ziua femeilor marxist-leniniste şi disperate este o tâmpenie, prin esență. În premieră, data de 8 martie cu referire la femei a apărut în istorie în 1917, când muncitoarele din Rusia au organizat un miting de protest, care a dat startul revoluției bolșevice a lui Lenin. Astfel, pe termen lung, 8 martie este ziua de naștere a Uniunii Sovietice și a ocupației Basarabiei de către sovietici, care s-a soldat cu teroare, foamete cumplită, deportări și mizerie capitală. Să mă ierte ONU, dar numai criminalii sovietici puteau desconsidera femeia în asemenea hal, numai ei o înhămau la plug și o mânau la cărat piatră prin lagărele de concentrare. Nimeni ca ei nu a promovat cu atâta învârtoșare egalitatea dinte femeie și bărbat atunci când îi împușcau laolaltă, lăsând în urmă sute de mii de copii orfani. Or, 8 martie nu e sărbătoarea noastră în mai mare măsură, decât Dodon nu e preşedintele nostru. 8 martie e mai mult decât o palmă pe obrazul femeilor. Nu zic că dictatura nazistă sau alte regimuri inumane au avut mai mult suflet, dar mă interesează țara mea și parcursul mentalității celor de lângă mine.

Între ONU și libertatea de a alege

Natura (pentru atei și agnostici) sau Dumnezeu (pentru creștini) ne-a dat încă de la creațiune libertatea de a alege. Dacă o femeie, la fel ca și un bărbat, vrea mai multe drepturi, nu are decât să şi le obţină şi să le apere. Acest lucru nu este deloc greu, mai ales astăzi, când libertatea ne este asigurată pe toate planurile, în cazul în care nu-i deranjăm pe capii țării sau ai lumii. E adevărat că şi această libertate e o iluzie, dar asta e altă mâncare de peşte. Ea se datorează faptului că, în epoca noastră, fiecare pas al omului poate fi controlat, iar mintea noastră, în rezultatul permanentei manipulări, a degradat până la nivelul necuvântătoarelor. Cu alte cuvinte, majoritatea oamenilor din lumea contemporană nu au necesități nobile, ci mărunţele și strict egoiste. Iată de ce satisfacerea acestora nu poate crea neplăceri la scară națională sau globală, ci atinge doar interese individuale, de familie sau grup.



Se spune, bunăoară, că femeile nu prea au loc în politică. E o teorie veche, care se trage încă de la Rosa Luxemburg și Clara Zetkin – moașele praznicului de azi. Ok, nu-i bai, dar adevărul e altul. Femeile sunt mai puțin predispuse să facă politică. În general, ele au alte priorități, de cele mai multe ori mult mai utile pentru societate, decât cele ale bărbaților. Astfel, n-ar fi nici omeneşte, nici gender, să le forțăm să facă ceea ce nu le dorește inima. Împingându-le silit în politică, facem discriminare în sens invers. Fireşte, există cazuri aparte, dar acestea nu reprezintă totalitatea.

Mulți dintre noi recunosc sărbătoarea de 8 martie, fără să conștientizeze că ea însăși reprezintă un eșec. Iar eșecul generează haos. Dacă ONU a zis că e sărbătoare, nimeni nu mai îndrăznește să-și pună mintea în mişcare și toți se mulțumesc cu ceea ce au. În ziua de astăzi, muritorii din R. Moldova și din întreg spațiul ex-socialist, se supun cu ochii închiși organizațiilor europene și internaționale, la fel cum pe timpuri se ploconeau Partidului Comunist de la Moscova…

Femeia nu e calendar

Voi fi subiectiv, dar, pentru mine, Ziua Internațională a Femeii este o insultă adusă dragostei mele. Această sărbătoare e o inepție la fel de mare ca și Ziua Internațională a Orgasmului Feminin, care e marcată la nivel mondial pe 8 august.

Ziua dragostei mele a fost și ieri, va fi și azi, și mâine. Eu nu pot să-i dau ei o zi mai proastă decât alta. Îmi imaginez cu tristeţe cât de părăsiţi ar arăta ochii ei, dacă aș face-o să juiseze numai într-a opta zi a lui august și i-aș face cadouri numai în a opta zi a lunii
martie. Nici darul nu e dar, nici zâmbetul nu e zâmbet, nici fiorul nu e fior, nici surpriza nu e surpriză, dacă se face într-o zi stabilită cu mult timp înainte. Pentru că femeia nu e calendar, ea este viață. Femeia merită trăită zi de zi și clipă de clipă. Și ea, iubirea ta, trebuie să aibă siguranța că te are alături, chiar și atunci când vă ciondăniţi și vântul bate prea tare în geamul vostru. De bine de rău, încă de la geneză, femeia se vrea protejată, și niciun Lenin, Karl Marx sau ONU, și nicio feministă de pe glob nu poate schimba ordinea lucrurilor în lume. De aceea, dacă iubiți cu adevărat, vă doresc să trăiți și mâine, nu numai azi.  

Un articol de: Pavel Păduraru Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi



Opinii & Editoriale 21 Iunie 2018, de Moni Stănilă

Totul se poate împărtăși

Igor Dodon ne face în continuare de rușine cu medaliile aruncate cui se nimerește (dinspre Est), cu fotografii total deplasate pentru un președinte, cu comentarii agramate în rețelele de socializare.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 20 Iunie 2018, de Moni Stănilă

Păcate mari și mici

Am vorbit despre păcate veniale, de moarte, strigătoare la cer, capitale - despre toate posibilele clasificări ale lor, însă există o clasificare, din punctul meu de vedere, mai importantă decât toate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Iunie 2018, de Răzvan Munteanu

Simona Halep, un model pentru românii de pretutindeni

Inițial, tentația redactării titlului ar fi făcut ca acesta să apară sub forma: Simona Halep, un model pentru românii de pe ambele maluri ale Prutului, însă nu ar fi fost suficient de relevant pentru mesajul acestui editorial, căci așa cum, probabil, e ușor de dedus, Halep este un model pentru...

() Citeşte tot articolul

Editorial 19 Iunie 2018, de Constantin Tănase

De câte ori ascult Imnul de Stat, mi se face rușine

(Cuvântarea președintelui N. Timofti pe care (nu) știm cine i-a interzis să o rostească la Televiziune. Am intrat în posesia textului alocuțiunii președintelui R. Moldova, N. Timofti, pe care urma să o rostească la televiziune săptămâna viitoare, între 29 aprilie și 2 mai)

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 18 Iunie 2018, de Moni Stănilă

Sport pentru trup sau sport pentru minte

Obișnuim să spunem că lectura este sportul minții. Din această sintagmă înțelegem că sportul e un lucru bun, sănătos, recomandabil. Care sunt însă părerile noastre despre sportul de performanță?

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 18 Iunie 2018, de George Simion

Cine nu are bătrâni să își cumpere

Mare panică, mare, pe scena politică din Republica Moldova. Nu cumva să se întâmple ceva și să se trezească peste noapte fără graniță la Prut.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Iunie 2018, de Moni Stănilă

Cum arătăm din afară

A trecut și duminica în care Chișinăul și-a susținut direcția aleasă deja de mulți ani. Evident că m-am bucurat. Atâta vreme cât rămânem în vest, mai sunt speranțe. Când și Chișinăul, în care locuiește o treime din populația țării, va ceda propagandei...

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Iunie 2018, de Constantin Tănase

Ce fel de școală vor rușii din Moldova

În contextul ultimelor evoluții politice de la Moscova minoritatea rusă din Moldova devine tot mai agresivă, având, de altfel, toate șansele să redevină ceea ce a fost: un frate mai mare, arogant și privilegiat, o castă elitară cu apucături șovine, neintegrată cultural și lingvistic în...

() Citeşte tot articolul

Editorial 12 Iunie 2018, de Moni Stănilă

Locul nostru în biserică

În continuarea (la fel de concentrată) a ceea ce spuneam săptămâna trecută, trebuie să analizăm seriozitatea noastră față de Biserică. Cuvântul biserică vine de la basilia, care în greacă înseamnă împărăție. 

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Iunie 2018, de Răzvan Munteanu

Alegerile de la Chișinău și statul captiv

Am citit câteva articole scrise în presa moldovenească, în care se vehicula ideea că victoria lui Andrei Năstase la alegerile pentru Primăria Chișinăului este o dovadă certă a faptului că R. Moldova nu este un stat captiv. 

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Iunie 2018, de Dan Nicu

Socialiștii au pierdut încă o dată Capitala

La prima vedere, ceea ce s-a întâmplat duminică, 3 iunie, la Chişinău, pare a fi o victorie a forţelor proeuropene în faţa celor proruse.  

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 7 Iunie 2018, de Moni Stănilă

Un bun creștin

De-a lungul anilor am scris despre dogme, morală, spiritualitate, patristică, evanghelii, liturgică - despre câte ar trebui, în primul rând, să cunoască un creștin. Aproape că am putea spune că am făcut rezumate ale anilor de studiu în facultate.

() Citeşte tot articolul


 

 


Cele mai citite articole Timpul.md