Astăzi 20 Ianuarie 2018, Sâmbătă - Ultima actualizare la ora 13:57
Abonamente

Opinii & Editoriale 11 Martie 2016, ora 06:10    Din editia print

Marime Font

Repet, nu există probe că „violul de la Orhei” a avut loc!

Am scris de zeci de ori că rinocerii lui Eugene Ionesco reprezintă fața contemporaneităţii noastre, dar m-am convins cu vârf și îndesat de acest lucru după scandalul public legat de „violul de la Orhei”.

a

 

 
 
Chişinău
Hânceşti
Tiraspol
Chişinău 40 Hânceşti 39 Tiraspol 39
 

Amintesc că tărăboiul a izbucnit după ce am fost primul jurnalist care s-a documentat din toate sursele în privința acestui caz și am publicat articolul „Violul de la Orhei”, o farsă inventată de societatea civilă”. Investigațiile mele au arătat că așa-zisul viol nu este decât o născoceală a unor jurnaliști, bloggeri și a câtorva ONG-uri, care au prezentat cazul doar dintr-o singură sursă și pe care i-am numit, per general, „societate civilă”. E ca și cum mai multe mass-media ar aborda un eveniment și cineva ar scrie că despre asta a anunțat presa. Prin urmare, dacă unele ONG-uri nu au încredere în minciuna colectivă, îmi cer scuze în fața lor.

Ca şi rinocerii lui Ionesco, lumea noastră e trecută prin metamorfoza manipulării totale și are creierii spălaţi până la os. De fapt, și rinocerii de astăzi s-au născut oameni, au avut cândva ochi, urechi şi cuget, dar nu se înțelege prin ce blestem au pierdut calitățile respective. De aceea, rinocerul acceptă ca adevăr suprem orice minciună ce i se serveşte și nu admite vreo deviere, chiar dacă aceasta ar putea să-i lumineze mintea. Mai bine zis, el înghite informația primară, dacă îi place, şi, încăpăținându-se categoric să mai gândească, să se mai documenteze, este gata să-l jupoaie de piele pe oricine nu este de acord cu el. Într-un anume fel, rinocerii noștri nu se prea deosebesc de rinocerii comuniști, care îi supuneau oprobriului public pe toți cei care aveau curajul să li se opună.

A fost încălcată prezumția nevinovăției

În cazul de la Orhei, rinocerilor li s-a adus la cunoştinţă că trei indivizi periculoși au sechestrat o minoră, pe care au bătut-o şi au violat-o.  Și, cât ai clipi din ochi, zece mii de oameni au solicitat condamnatea celor trei la puşcărie, pentru viol.



De la bun început, și eu am fost de acord cu ei. Singurul lucru care mi-a trezit îndoieli a fost lipsa de dovezi din partea lor. Rinocerii se băteau în piept, afirmând că cercetează cazul, dar înșirau numai povești ieșite din gura unei singure persoane. Deși se autoproclamă adepți ai supremației legii, ei au încălcat până și prezumţia nevinovăţiei, făcând publice numele celor trei „violatori”, chiar dacă instanța de judecată l-a condamnat doar pe unul. Şi nu pentru viol, ci pentru sechestrare… La acest detaliu, de altfel, foarte important, voi reveni mai jos.

Nu cred în fantome

În cadrul investigației mele, nu am ținut partea nimănui. Cu atât mai mult, cu cât nici presupușii agresori, nici mama victimei nu a dorit să discute cu mine, iar avocatul acesteia s-a arătat deranjat de  unele întrebări și a închis telefonul. Tind să cred că reprezentanții părții vătămate s-au eschivat să-mi dea unele explicaţii, înțelegând că am aflat mai multe lucruri, decât i se permite lumii să cunoască. Ulterior, un şir de ONG-uri m-au acuzat că am abordat subiectul unilateral și superficial și că nu am studiat atent toate detaliile. Dacă e așa, arătați-mi omul care a cercetat mai amănunțit acest caz!

În situația în care nici o parte, nici alta, nu dorea să-mi vorbească, am făcut rost de declarațiile acestora la poliție. Și am prezentat cu lux de amănunte mărturiile victimei și ale prietenei sale, care a însoțit-o în zilele în care ar fi avut loc violul. Nu am publicat depozițiile presupușilor „violatori”, fiindcă nimeni nu avea să le creadă. Apoi, pornind de la raționamentul că declarațiile victimei erau infirmate nu doar de către toți ceilalți martori, dar și de rezultatele expertizelor medico-legale și biologice, m-am interesat despre personalitatea acestei fete. Însă, din păcate, nici colegii ei de școală, nici directorul liceului, nici poliția orașului nu a avut a spune niciun cuvânt bun despre ea… Acum am impresia că de-aș fi inventat vreun martor, care ar fi lăudat-o, atunci toți rinocerii ar fi spus că fantoma mea este cea mai credibilă sursă.

Victima nu este o depravată

De fapt, eu nu am scris că victima este o depravată. Am anunțat doar că urmărirea penală nu a găsit nici o dovadă că, pe 20 decembrie 2014, ea a fost violată. Am descris acest lucru atât de clar și pe înțelesul tuturor, încât doar miopii și demenții ar fi putut să tragă alte concluzii. Cu toate astea, peste câteva zile, m-am trezit acuzat, inclusiv de către unii jurnaliști, că materialul meu denotă o prejudecată față de victimele violului de genul „ce-o căutat, aceea o găsit” și că eu aș accepta abuzul sexual asupra femeilor depravate… Cu tot regretul, mă simt nevoit să recunosc că niciodată nici n-aș fi presupus că, în lumea noastră, există intelectuali cu o capacitate de gândire atât de redusă. Stimaţi rinoceri, scoateți-vă ochelarii de cal și citiți încă o dată, dacă nu sunteți în stare să înțelegeți un text din prima lectură!

Vă dau un singur exemplu, care trezește o sumedenie de dubii. Deși toată lumea cerea ca cei trei tineri să fie condamnați pentru viol, victima a declarat poliției că a fost violată doar de către un tânăr. Cu toate astea, un altul dintre cei trei, deși figura într-un dosar cu privire la viol, a recunoscut că, în aceeași seară, a întreținut cu fata relații sexuale benevole, deși ea, la rândul său, infirmă că s-a culcat cu respectivul… Vrem, nu vrem, trebuie să ne întrebăm: cât de tâmpit trebuie să fie tânărul cu pricina, ca să mintă că a făcut sex cu victima? Sau mărturiile acesteia sunt false?

De ce inculpatul a recunoscut că a sechestrat victima?

Știind cum funcționează justiția noastră, am putea să-i dăm dreptate victimei, doar în cazul în care rudele celor trei tineri au găsit saci cu bani pentru a-i plăti pe toți medicii legiști de la Orhei și Chișinău, pe toți polițiștii și procurorii, și pe toți martorii. Însă cei trei băieți sunt oameni simpli și provin din familii destul de modeste. Unul dintre ei are un dosar penal pentru huliganism, dar poate fi aceasta o dovadă că el a recurs la viol? Pentru rinoceri, firește, poate fi…

De aceea, mă bucur și eu că dosarul penal cu privire la viol a fost redeschis de Procuratura Generală. Păcat că nu a fost reluată și cauza cu privire la sechestrarea victimei, pentru că poliția nu a depistat probe nici la capitolul respectiv, chiar dacă în această privință există o sentință a Judecătoriei Orhei. E adevărat că inculpatul și-a recunoscut vina, dar de ce a fost nevoit să o facă încă e devreme să vorbesc.

Sexul cu o minoră de peste 16 ani nu se pedepsește

Deznădejdea rinocerilor, în momentul în care sunt prinși cu mâța în sac, se face observată și din unele reacții de-a dreptul stupide ale acestora. După ce au aflat că materialele dosarului arată că cel mai probabil victima și-a tras singurică „violatorii” în pat, rinocerii cer condamnarea celor trei deja nu pentru viol, ci pentru întreținerea relațiilor sexuale cu o minoră. În realitate, Codul Penal prevede condamnarea persoanelor care fac sex doar cu minorii de până la 16 ani. Însă victima de la Orhei, la acel moment, era cu un an mai mare.

Când a început scandalul, i-am invitat la o întâlnire pe toți rinocerii, dar și pe oamenii care vor să afle adevărul despre „violul de la Orhei”, pentru a le demonstra că lucrurile stau puțin altfel. Din păcate, frica de adevăr i-a pus în genunchi pe primii, care s-au grăbit să mă anunțe că nu mă vor onora cu prezența. Iată, dragii mei, unde coace cancerul societății noastre. El se ascunde în frica de adevăr, în lenea de a vă pune mintea în mișcare, în confortul vostru de a putrezi în minciună!

Sunt pregătit să-mi apăr poziția în orice instanță

De aceea, am să tac. Am să tac în continuare, și pentru că urmărirea penală a fost reluată. Vă asigur că n-am să public documente despre viața privată a victimei, n-am să încalc prezumția nevinovăției, nici nume n-am să divulg. Totuși, sunt pregătit să-mi apăr poziția în orice instanță. Cât o privește pe biata fată de la Orhei, chiar dacă ținem cont de plângerile repetate depuse la poliție de către mamă-sa despre disparițiile acesteia de acasă, ea nu e vinovată. Nu doar pentru că era minoră în 2014, dar și pentru că peștele de la cap se strică. Iar cele 16 ONG-uri, care apără familiile și copiii și care acum îmi revendică să mă pocăiesc ar aduce mai mult folos societății dacă ar cerceta condițiile în care această tânără a crescut. Le asigur că vor afla lucruri pe cât de triste, pe atât de interesante…

Eu cred că toți violatorii trebuie să stea la dubală, pentru că orice abuz este o crimă. Dar la fel de mare este crima și în cazul în care penitenciarele ne sunt pline de oameni nevinovați.

P.S. Pe indivizii care se implică în viața mea privată, căutând să se răzbune pentru articolul despre „violul de la Orhei”, aș vrea să-i anunț prietenește ca în țara aceasta, oricât de coruptă ar fi, mai există totuși o procuratură, dar și un Centru Național Anticorupție. Cu amănunte, dacă va fi cazul, voi reveni.

Un articol de: Pavel Păduraru Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 19 Ianuarie 2018, ora: 14:56

Zeci de elevi şi profesori au fost premiaţi la Gala tinerelor talente, ediţia 2017

Circa 50 de elevi şi peste 40 de profesori de la şcoli de arte, licee şi colegii cu profil artistic din ţară au fost premiaţi astăzi de către Ministerului Educaţiei, Culturii şi Cercetării în cadrul Galei tinerelor talente, ediţia a II-a, care s-a desfăşurat la Muzeul...

( ) Citeşte tot articolul


Editorial 18 Ianuarie 2018, de Moni Stănilă

Bradul sau hoțul

În fiecare an în preajma sărbătorilor apare problema bradului. Pe de o parte cei ca mine – nici un Crăciun fără brad, pe de altă parte cei cu adevărat eco – bradul poate lipsi, iar o altă parte derutată și declarată eco – brad de plastic, uitând că fabricarea acelor...

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Ianuarie 2018, de Moni Stănilă

Mărul, inelul sau cununa

De Crăciun am ajuns acasă, în Țara Făgetului, unde – cum v-am mai spus și în alți ani – există cele mai frumoase cete de colindători: dubașii.

() Citeşte tot articolul

Editorial 16 Ianuarie 2018, de Dan Nicu

Dodon trebuie să plece

R. Moldova s-a transformat într-un stat în care e nevoie ca Parlamentul să-l suspende, din când în când, pe preşedinte, și să se poată face modificări în structura Guvernului.

() Citeşte tot articolul

Editorial 15 Ianuarie 2018, de Moni Stănilă

Crăciunul în tranșee

De sărbători avem mult timp liber și de multe ori îl consumăm, cu rost sau fără, în fața televizoarelor, ceea ce ne face să ne întrebăm despre cum sărbătoreau oamenii altădată.

() Citeşte tot articolul

Constantin Tănase 15 Ianuarie 2018, de Constantin Tănase

... pe sub deal, pe sub pădure...

 (Fabulă modernă cu morală eternă) ... cu alte cuvinte, pe sub deal, pe sub pădure se duc fetele la mure. Să se știe însă că treaba nu-i simplă, ci intercontextuală, alegorică, misterioasă și geopolitică, deoarece, dealul e fiul legitim al Carpaților, iar pădurea e fiica dreaptă a...

() Citeşte tot articolul

Actualitate 22 Decembrie 2017, de Marin Basarab

Domnule Jereghi, ne așteptam să turnați filme, nu să vă turnați colegii

„Noi îl mustrăm întotdeauna pe tovarășul Stalin, și da, cu siguranță o merită. Însă eu vreau să întreb – cine a scris 4 milioane de denunțuri?” (Serghei Dovlatov)

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Decembrie 2017, de Octavian Țâcu

Dosarul Centenarului (V): Sfatul Țării în polemica dintre Ioan Pelivan și Pavel Miliukov

Spuneam în articolul precedent dedicat problemei legitimității Sfatului Țării la Conferința de Pace de la Paris (1919), că unul din cei mai importanți și înflăcărați apărători ai intereselor Basarabiei a fost Ion Pelivan.  

() Citeşte tot articolul


 

 



Cele mai citite articole Timpul.md